Astazi mi-am dat seama ca singurele locuri frecventate de mine in acest oras sunt: liceul, parcul de langa casa si bancile de langa liceu. Am ajuns sa nu ma mai plimb prin Bucuresti deloc. Nu stiu de ce. Nu am mai iesit prin centru de 3 saptamani. De 3 saptamani am traseul meu fix, nimic mai mult. Sedentarismul meu se datoreaza probabil faptului ca simpatizez un anumit orasel de la vama cu Bulgaria. In weekenduri ies in oras, ma plimb prin parc, stau numai pe afara, cunosc stradute noi, dar astea au loc in acel orasel. Imi place "naveta" asta de weekend. E ceva neobisnuit. In acel mic oras toata lumea cunoaste pe toata lumea, cand iesi e imposibil sa nu te intalnesti cu cineva cunoscut .
In ciuda faptului ca e genial, nu as vrea sa locuiesc acolo. De asta mi-am dat seama azi cand am iesit la plimbare in mirificul Bucuresti. Acum cateva zile imi doream cu ardoare sa ma mut la granita cu bulgarii. Astazi am ajuns la concluzia nu as avea viitor, ca m-as plictisi. E frumos sa mergi in vacante, sa stai sa te distrezi, dar atat. Dupa un anumit timp nu mai ai ce face. Tot in Bucuresti ajungi.
Oricat de mult as critica eu Bucurestiul, chiar imi era dor de strazile aglomerate, de mirosul specific al RATB-ului, de cuvintele dulci pe care si le adreseaza soferii, de spargatorii de seminte de la colturi si nu in ultimul rand de prietenii nostrii de la colt care stau cu punga-n gura.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu