sâmbătă, 6 iunie 2009

Vara 2008

Rezumat de Vara
de Lopatica Diana Ioana alias Lopăţ sau Bâdâie
Defapt rezumatu incepe de cand i-am cunoscut noi pe Andra si Cristi, ca restu nu e asa important. Cand am venit noi la ziua Metrei, si i'am adus eu lui Cristi rolele alea super-performante si am mers la bunica Andrei si erau si Matei si Grig[Ionescu mergea pe strada...] si le'a adus Metra Big Mac. Dupa am fost noi frumusel la Andra acasa unde am dat cu aspiratorul si dupa a inceput baietia. Din baietie nu mai pot povesti ca nu mai tin minte. Mai stiu doar ca am dormit pe holul ala mic si cand m'am trezit plecase toata lumea si cei ramasi se jucau valiza si a zis Andra faza cu "TZA"[daca a fost in alta seara, my bad]. Cand am inceput noi sa facem clatite si sa jucam carti. Intram devreme in casa, pentru? pentru a ne juca carti. Cand am inceput noi sa facem porcarii =)) cand aveam noi carpe, si ne'a prins politia. Doamne ce ne'am mai panicat :)) am stat noi frumos la sectie pana la 4 dimineata. Aia a fost prima noastra altercatie cu politistii :x :)) noi ca niste copii cuminti, nu ne'am dus acasa. Hai sa mai stam. Hai pe Partizan ca nu vine nimeni. Stam noi pana la 5..."Politia: FUGITI! nu in colo ca au trectu prin partea aia si se asteapta sa iesim pe aici! Hai pe dincolo!" Metra fuge fuge, si deodata nu o mai vezi, a facut ..ce a facut? A cazut in sant! :)) Pana la urma ne'am dus acasa. Cristi foarte nervos ne spune "Nu ii mai dati cretinei asteia sa manance!" ajunge acasa "Katy iti este foame?". Cand stateam noi in PJB si mancam pepeni furati din piata. Cand mergeam in Cleopatra si mancam mereu ori mici ori bomboane ori popcorn. Cand am stat noi pana dimineata cand am mancat popcorn si ne'am jucat carti in Alei si in Pjb si cand ajungem acasa, cine e in fata casei lui Cristi? Da....junkie! Si ati plecat voi la plaja si eu cu Metra dormeam. Eu ma plimbam prin casa ca ma speria baba din camera Metrei si voi va ascundeati ca prostii de mine si ma stresati. Cand am mancat noi bomboane in seara aia memorabila, in care am stat in Pjb si ne'am povestit tooooooaaaaaaata viata. Cand am fost noi la Cetate si ne'am imbatat ca prostii si ne'am dezbracat pe acolo si dansam pe reggae[simte muzica]. La ziua lui Katy, cand s'au imbatat astea ca proastele si eu cu Cristi eram la snitele si Metra suna disperata ca se arunca Andra si Katy in apa. Ajungem noi panicati la cheu, alea doua se tineau in brate "Hai Andra acum!". Dupa au fugit, le'am prins si ce sa facem si noi. Hai sa inotam la cheu. Cand ne'a luat politistul ala in Alei, "nu aveti voie sa mancati seminte in parc!". Cand ne'am jucat "De'a v'ati ascunselea" in aceeasi seara si si'a pierdut Metra adidasul. Cand in drum spre casa ne'au luat si jandarmii datele, chiar pe strada Andrei. Cum am putut uita de cand ati fost voi in Bucuresti?Cand nu venisera Katy si Andra. Mergeam noi zilnic la Erolor si se indragostise Cristi de fantana. Dupa au venit Katy si Andra si ne'am intalnit noi cu aurolacul. Am mers in Krisna si a spart Katy paharul si mi'am luat eu Bloody Mary :)). Cand cica am dormit eu cu Andra la Metra si ne'a luat Politia. Ai dracu de treaba erau. Katy si Andra se ascundeau in ghena, Stefan se plimba pe strada si eu cu Metra si cu Cristi...in duba. Dupa am mers noi la Metra si ne'am jucat adevar sau provocare pana dimineata. Cand am fost noi la ziua mea..ce baietie a fost. Nu mai tin minte la ziua mea, decat ca eram la cetate. Restul pauza. Dar a doua seara? hahahahahahah :)) Bomboane tati, atunci ne'am povestit noi toata viata, dar ce conteaza. Si dupa, hai sa va costumati! Hai in Alei sa facem poze! Eu cu Katy ne'am dus sa o ducem pe Roxana si va asteptam pe voi la colt, cand veniti voi, veniti cu tot cu politie. Ne'au bagat aia in duba, ne'au dus la sectie, Cristi avea ceva light la el, ne'au dat amenda, am plecat acasa. Peste 5 zile incepe scoala, s'a terminat rezumatul meu.
Rezumatul nu e scris pentru a fi postat pe blog, dar nu m-am putut abtine. Este scris la sfarsitul verii trecute.
Sa vedem ce ne asteapta vara aceasta :).

miercuri, 3 iunie 2009

Poluare, dulce poluare.

Astazi mi-am dat seama ca singurele locuri frecventate de mine in acest oras sunt: liceul, parcul de langa casa si bancile de langa liceu. Am ajuns sa nu ma mai plimb prin Bucuresti deloc. Nu stiu de ce. Nu am mai iesit prin centru de 3 saptamani. De 3 saptamani am traseul meu fix, nimic mai mult. Sedentarismul meu se datoreaza probabil faptului ca simpatizez un anumit orasel de la vama cu Bulgaria. In weekenduri ies in oras, ma plimb prin parc, stau numai pe afara, cunosc stradute noi, dar astea au loc in acel orasel. Imi place "naveta" asta de weekend. E ceva neobisnuit. In acel mic oras toata lumea cunoaste pe toata lumea, cand iesi e imposibil sa nu te intalnesti cu cineva cunoscut .
In ciuda faptului ca e genial, nu as vrea sa locuiesc acolo. De asta mi-am dat seama azi cand am iesit la plimbare in mirificul Bucuresti. Acum cateva zile imi doream cu ardoare sa ma mut la granita cu bulgarii. Astazi am ajuns la concluzia nu as avea viitor, ca m-as plictisi. E frumos sa mergi in vacante, sa stai sa te distrezi, dar atat. Dupa un anumit timp nu mai ai ce face. Tot in Bucuresti ajungi.
Oricat de mult as critica eu Bucurestiul, chiar imi era dor de strazile aglomerate, de mirosul specific al RATB-ului, de cuvintele dulci pe care si le adreseaza soferii, de spargatorii de seminte de la colturi si nu in ultimul rand de prietenii nostrii de la colt care stau cu punga-n gura.

marți, 2 iunie 2009

Foundations.

Cine sunt eu ? Diana, o fata normala, sa zicem, care ca orice alta adolescenta de varsa ei simte nevoia de afirmare, sa iasa din multime. Vrea ca ea sa nu faca parte din multimea de nonculori, vrea sa fie o culoare tipatoare, vrea ca lumea sa stie cine este si ce gandeste. Asta crede Diana ca este dorinta tuturor care isi fac un "jurnal public".
Nu mi-am facut blog ca sa scriu ce ar vrea posibilii cititori, ci ca sa scriu parerea mea despre anumite lucruri, sa scriu chestii care mi se par mie interesante si nu in ultimul rand, sa ma descarc.
Metoda "jurnalului online" mi se pare cea mai usoara metoda de a cunoaste o persoana. Este un fel de "About Me", este o carte despre posesorul jurnalului. In mine este o dorinta arzatoare ca lumea sa isi dea seama ca nu sunt ceea ce las sa se vada. Nu pot rade mereu, nu pot glumi mereu, nu pot fi nonsalanta mereu, am problemele mele, multe chiar. Nu-mi place sa ma plang, imi place sa ma descarc. Din cauza asta am blog.